Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie și este atât o sărbătoare religioasă sacră, cât și un fenomen cultural și comercial la nivel mondial.
Timp de două milenii, oamenii din întreaga lume au sărbătorit-o prin tradiții și practici care sunt atât religioase, cât și laice. Creștinii sărbătoresc ziua de Crăciun ca aniversare a nașterii lui Iisus din Nazaret.
Printre obiceiurile populare se numără schimbul de cadouri, împodobirea pomului de Crăciun, participarea la biserică, împărțirea meselor cu familia și prietenii și, bineînțeles, așteptarea sosirii lui Moș Crăciun.

Cum a început Crăciunul?
Mijlocul iernii a fost mult timp un moment de sărbătoare în întreaga lume. Cu secole înainte de nașterea lui Iisus, primii europeni au sărbătorit lumina și nașterea în cele mai întunecate zile de iarnă. Multe popoare se bucurau în timpul solstițiului de iarnă, când ce era mai rău în timpul iernii rămânea în urmă și puteau aștepta cu nerăbdare zilele mai lungi și orele prelungite de lumină solară.

În Scandinavia, popoarele nordice sărbătoreau Yule, solstițiul de iarnă. În ianuarie, ca o recunoaștere a întoarcerii soarelui, tații și fiii aduceau acasă bușteni mari, cărora le dădeau foc. Oamenii sărbătoreau până când bușteanul ardea, ceea ce putea dura până la 12 zile. Norvegienii credeau că fiecare scânteie din foc reprezenta un nou porc sau vițel care se va naște în cursul anului următor.

Sfârșitul lunii decembrie a fost un moment perfect pentru sărbători în majoritatea zonelor din Europa. În acea perioadă a anului, majoritatea vitelor erau sacrificate pentru a nu mai fi nevoie să fie hrănite în timpul iernii. Pentru mulți, era singura perioadă a anului în care aveau o rezervă de carne proaspătă. În plus, cea mai mare parte a vinului și a berii făcute în timpul anului erau în sfârșit fermentate și gata de băut.

În Germania, oamenii îl onorau pe zeul Oden în timpul sărbătorii de la mijlocul iernii. Germanii erau îngroziți de Oden, deoarece credeau că acesta făcea zboruri nocturne pe cer pentru a-și observa poporul și apoi să decidă cine va prospera sau va pieri. Din cauza prezenței sale, mulți oameni alegeau să rămână în casă.

Saturnaliile și Crăciunul 
Roma, unde iernile nu erau la fel de aspre ca cele din nordul îndepărtat, sărbătorea Saturnaliile - o sărbătoare în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Începând în săptămâna premergătoare solstițiului de iarnă și continuând timp de o lună întreagă, Saturnaliile erau o perioadă hedonistă, în care mâncarea și băutura erau din belșug, iar ordinea socială romană normală era dată peste cap. Timp de o lună, oamenii înrobiți primeau libertate temporară și erau tratați ca egali. Afacerile și școlile erau închise pentru ca toată lumea să poată participa la festivitățile sărbătorii.
Tot în jurul solstițiului de iarnă, romanii sărbătoreau Juvenalia, o sărbătoare în cinstea copiilor Romei. În plus, membrii claselor superioare sărbătoreau adesea ziua de naștere a lui Mithra, zeul soarelui necuvântător, la 25 decembrie. Se credea că Mithra, un zeu copil, s-a născut dintr-o stâncă. Pentru unii romani, ziua de naștere a lui Mithra era cea mai sacră zi din an.

Este Crăciunul cu adevărat ziua în care s-a născut Iisus?
În primii ani ai creștinismului, Paștele era sărbătoarea principală; nașterea lui Iisus nu era sărbătorită. În secolul al IV-lea, oficialii bisericii au decis să instituie nașterea lui Iisus ca sărbătoare. Din nefericire, Biblia nu menționează data nașterii sale (un fapt pe care puritanii l-au subliniat ulterior pentru a nega legitimitatea sărbătorii). Deși unele dovezi sugerează că nașterea sa ar fi putut avea loc primăvara (de ce ar fi păstori la păstorit în mijlocul iernii?), Papa Iulius I a ales data de 25 decembrie. Se crede în mod obișnuit că biserica a ales această dată într-un efort de a adopta și absorbi tradițiile festivalului păgân Saturnalia. Numit mai întâi Sărbătoarea Nașterii, obiceiul s-a răspândit în Egipt până în 432 și în Anglia până la sfârșitul secolului al VI-lea. 

Prin organizarea Crăciunului în același timp cu festivalurile tradiționale ale solstițiului de iarnă, liderii bisericii au crescut șansele ca Crăciunul să fie acceptat de popor, dar au renunțat la capacitatea de a dicta modul în care era sărbătorit. De Crăciun, credincioșii mergeau la biserică, apoi sărbătoreau zgomotos într-o atmosferă carnaval. Crăciunul a devenit momentul din an în care clasele superioare își puteau plăti datoria reală sau imaginară față de societate prin donații celor mai puțin norocoși.